Indiferenta bistritenilor fata de Biserica Evanghelica

S-a implinit un an de cand un puternic incendiu a mistuit turnul Bisericii Evanghelice din Bistrita. Nu mai conteaza acum cuvintele emotionante nici descrierile care sa ne trezeasca sentimente. S-a intamplat...si o stie toata Romania. La un an de la evenimentul care a intors cu susu-n jos un oras adormit, plictisit si linistit, Primaria a tinut un concert de cantece religioase. Pe scurt, primarul a adunat corurile cultelor si le-a urcat pe o scena pe pietonal. Concertul, emotionant pentru cine a stat sa-l asculte. Dar oare a stat cineva? Aveam in minte, in aceasta seara, imaginea din urma cu un an de zile, cand bistritenii veniti cu miile se imbranceau, se impingeau pentru a vedea mai bine dezastrul. Mii de poze si filmari au fost facute de lumea prezenta acolo. Apoi, subiectul a fost disecat de presa, intors pe toate partile. Au aparut declaratii, promisiuni ca se va reface biserica.



A trecut, parca pe nesimtite, un an. Acum, schele de metal mascheaza turnul schingiuit de flacari si primarul ne promite ca in 2013 vom vedea o Biserica Evanghelica noua. Sa-l credem, sa nu-l credem? Greu de spus...Trist e insa faptul ca astazi, cand s-a comemorat un an de la tragicul eveniment, doar un palc de oameni, in mare parte apartinatori ai cultelor religioase, au fost prezenti pe pietonal. Gustul meu, ca bistritean si ca ziarist care am fost prezent acum un an in mijlocul evenimentelor, este unul amar. Am ajuns la concluzia ca poate bistritenilor nu le pasa atat de mult de faptul ca a ars biserica, ca poate nu au suferit atat de mult in 11 iunie 2008, ca poate probleme lor sunt mai importante decat faptul ca a ars un turn.



Am ajuns la concluzia ca au fost prezenti atunci, sa fie partasi la un spectacol grotesc ce a facut istorie si inconjurul lumii, au fost prezenti atunci sa-i injure pe pompierii ce se luptau cu flacarile si sa se minuneze cand a cazut turnul. Apoi, s-au intors acasa si si-au pierdut incet-incet interesul pentru subiect. Probabil putini dintre ei au donat 1,2,3 sau mai stiu eu cati euro in conturile deschise, probabil putini dintre ei au facut ceva pentru reconstructia simbolului. Si vazand acum lipsa de interes pentru Biserica, imi exprim, cu greata, aceeasi parere pe care mi-am exprimat-o in urma cu un an: ne meritam soarta.