Cei frumoşi şi blestemaţi

Cei frumoşi şi blestemaţi (1922) este o poveste despre America anilor '20, o epocă tumultuoasa în care arta, dragostea şi banii sunt aproape invariabil insoţite de ambiţii nebuneşti, talente irosite şi esecuri ireparabile, când consumul nemăsurat de alcool şi stralucirea vieţii de noapte devin adevăratul crez al acelei generaţii despre care Fitzgerald însuşi a spus că “a crescut pentru a-şi gasi toţi sfinţii morţi, toate războaiele purtate, toată credinţa în om zdruncinată”.

Este o carte scrisă de autorul Marelui Gatsby, pe care am cumpărat-o în urmă cu ceva vreme din Cărtureşti, de la Iulius Mall şi din care savurez fiecare pagină când am timp să citesc, dovadă că încă n-am terminat-o:) . O carte în care se regăsesc tinerii care văd dincolo de superficialiatea vieţii de azi, o carte care suprapune trăirile personajelor principale cu cele pe care mulţi dintre noi le-am avut sau le avem în adolescenţă.

Ideea e că, dacă v-aţi săturat de filme de pe torrente sau de pe ODC, dacă v-aţi săturat să butonaţi aiurea TV-ul seara fără să primiţi nimic de la trusturile mogulilor, dacă aveţi chef să evadaţi din rutină, merită să vă pierdeţi în scrierea lui Francis Scott Fitzgerald.

Neluţu sără(cuţu`)

Ioan Ovidiu Sabău a renunţat la Dinamo înainte de a prelua echipa. Nici nu a ajuns în vestiarul jucătorilor, nici nu s-a uscat cerneala pe precontractul semnat cu acţionarii, că Neluţu a decis că nu mai e „câine până la moarte”. Declaraţiile lui Becali, acuzele dure ale acestuia, se pare că l-au determinat pe Sabău să părăsească Bucureştiul foarte repede. Şi-a luat bocceluţa şi s-a întors la Cluj.

Mitul că ar fi omorât un om cu maşina a fost acum scos la iveală. În doar două zile, Sabău a fost făcut praf prin toate ziarele, atât de sport cât şi de scandal. Imaginea de mare antrenor, clădită artificial în patru ani la Bistriţa, a fost mâzgălită în doar două zile, ruptă şi aruncată la gunoi.

La plecarea sa de la Gloria, Sabău şi-a arătat nemulţumirea că Adrian Linca a avut un război personal cu el. Acum, după ce a stat în vizorul presei centrale doar două zile, Sabău cred că şi-a făcut o listă lungă cu jurnaliştii care au un război personal cu el :). Acum ar trebui să-şi dea seama cât de ridicol era când se răfuia cu „Sportul Bistriţean” şi cât de "rău intenţionată" era „o parte a presei din Bistriţa”.

Weeds

Un serial care mi-a fost recomandat de multă vreme şi la care mă uit de vreo câteva săptămâni. Nancy Botwin, rămâne văduvă cu doi copii şi începe să vândă iarbă în cartier. Vinde la toată lumea, doctori, avocaţi, consilieri locali, dezvoltându-şi o întreagă afacere. Odată cu extinderea afacerii, femeia intră într-o grămadă de încurcături şi, pe lângă asta, trebuie să rezolve toate problemele ivite în familie.

Prin personajele secundare, se scot în evidenţă alte probleme, probleme de comunicare într-o căsătorie, problemele unei femei înşelate de soţ şi bolnavă de cancer, problemele americanilor nevoiţi să meargă într-un război cu care nu sunt de acord. Cu un umor negru fin, personajele trăiesc momente tragico-comice, destinele lor fiind strâns legate unul de altul. Dacă vreţi să evadaţi timp de o jumătate de oră, cât durează un episod, dacă vreţi să vedeţi cum se face la ei administraţie locală sau cât de mult se poate deteriora o relaţie între mamă şi fiică, vi-l recomand. Şi credeţi-mă, odată ce apuci să vezi primele episoade, devii dependent de "Weeds".

P.S. Am uitat de "theme song", piesa “Little boxes” cântată de Malvina Reynolds, care se potriveşte perfect.

Neluţu printre dulăi

Sabău a plecat de la Bistriţa că s-a cam săturat să tot reconstruiască, să joace cu jucători second- hand şi să se mulţumească cu obiective minore. A plecat spre Dinamo. Cu bocceluţa-n spate, îmi părea, în aeroport, ca un căţeluş în faţa dulăilor. Aroganţa de la Bistriţa s-a transformat într-o oarecare teamă, în faţa şacalilor cu microfoane.


În Bucureşti tre` să fii tare, altfel te pierzi. Te pierzi în ironiile conducătorilor de club, în fiţele, vedetismele şi distracţiile jucătorilor. La numai o zi de când se află în capitală, Sabău a întâmpinat primul hop: “ideea lor”. “Mergem pe ideea lor, dacă mă conving că este cea mai bună, sau se va urma ideea mea, dacă vor fi convinşi că e cea mai bună. Dacă nu vom ajunge la un acord, vor trebui să-şi caute pe altcineva” declară Sabău, într-un interviu din Evenimentul Zilei.


Sabău exclude varianta reconstrucţiei echipei de la zero şi vrea să rămână o parte din jucătorii cu contracte mari de la Dinamo. De partea cealaltă, acţionarii au rămas cu buzunarele goale după ratarea titlului şi a prezenţei în Champions League. Va reuşi Sabău să se înţeleagă cu oficialii dinamovişti? Vom vedea. Un lucru e cert însă, longevitatea sa la Dinamo va depinde, în mare parte, de cum va gestiona pe viitor partea cu “ideile lor”.

Mirajul Bistriţei europene

Se împlineşte un an de când pesediştii au ieşit în stradă, în miez de noapte, cu steaguri şi cu pupături, pentru a sărbători câştigarea Primăriei Bistriţa. Se împlineşte un an de când Ovidiu Creţu dădea declaraţii, cu reflectoarele în faţă, exprimându-şi bucuria că l-a bătut pe Vasile Moldovan şi exprimându-şi intenţia de a face un oraş european. La un an de mandat, Ovidiu Creţu îşi poate trece în palmares o hartă de lucru ce a purtat-o pe la toate televiziunile, pentru a explica schimbările ce se vor produce în trafic, câteva sensuri giratorii şi mai multe sensuri unice.

Ovidiu Creţu spunea astăzi că, după un an, oraşul este mai frumos şi mai curat. Poate e aşa, deşi mie nu mi se pare. Nu mi se pare că a schimbat faţa oraşului, nu mi se pare că avem o altfel de Bistriţa, diferită de cea a lui Vasile Moldovan. Mi se pare, în schimb, că s-a pierdut în hârţoage, în birocraţie şi în refuzul pedeliştilor, în drumul său spre oraşul european pe care ni-l promitea.

Europenizarea Bistriţei e mai grea decât spera şi durează mai mult decât se aşteptau cei ce l-au votat. Europenizarea Bistriţei a rămas, deocamdată, la stadiu de concept, la stadiu de machetă făcută 3D pe laptopul din biroul edilului şef.

Să zâmbim :)

După ce am deraiat un pic de la buna dispoziţie, intrând în încrâncenarea cu care se critică unii, cred că e momentul să râdem un pic. Propun să ne descreţim frunţile cu următorul clip...Ăsta din plan secund a intrat în mocirlă la propriu, eu doar îmi spuneam părerea...

http://www.youtube.com/watch?v=lBbkoadMccE

Despre anonimi, frustrati si invidiosi

Despre media din Bistrita am scris, din cate imi aduc aminte, o singura data, la inaugurarea postului Realitatea Tv Bistrita, o opinie care a starnit poate prea multe reactii. Imi dadeam cu parerea despre cum va fi viitorul post local si nu credeam prea mult in profesionalismul cu care se laudau. Nu credeam ca va aduce ceva nou, care sa schimbe fata televiziunilor prafuite din Bistrita. Si, dupa doar patru luni, parerea mi-a fost confirmata. Insa nu asta conteaza asa de mult, pentru ca si acolo lucreaza oameni, majoritatea fosti colegi de-ai mei pe la alte televiziuni, oameni care isi fac treaba, cauta si scriu stiri, mai bine sau mai rau, dupa cum se pricepe fiecare, oameni pe care ii respect, unii dintre ei fiindu-mi prieteni.


Faptul ca a plecat Cristiana Sabau e, zic eu, un minus pentru televiziune, pentru ca are unele calitati pe care nimeni nu i le poate contesta. Faptul ca scrie de putina vreme, pe blogul personal, posturi in care critica sau ironizeaza Realitatea Tv Bistrita a starnit din nou reactii. Pe mine majoritatea ma amuza, motiv pentru care, pe cateva dintre ele le-am comentat, in gluma.


Reactiile m-au surprins insa intr-un mod neplacut, reprosandu-mi-se de catre colegii de la Realitatea ca nu e frumos ce fac. Poate e, poate nu e, dar astea sunt parerile mele, pe care mi le-am exprimat si mi le-am asumat, cu semnatura. De aici insa pana la comentariile vehemente la adresa Cristianei, pe acelasi post de pe blog, e cale lunga. O cale la fel de lunga cat de la dreptul la opinie la taranisme ieftine. Trei "anonimi", care nu e greu de ghicit de unde vin, tinand cont ca respectivii stiu foarte bine ce face Cristiana la conferintele de presa, o caracterizeaza de parca ar cunoaste-o de-o viata. Comentarii care-mi aduc aminte de ce gandeam cand am fost facut si eu "frustrat", "anost" si mai stiu eu cum, de catre un anonim ofticat ca scriam critici la adresa Realitatii.


Persoanelor care nu au depasit si probabil nu vor depasi niciodata stadiul de "anonimi" (repet cuvantul pentru a-l accentua), pentru simplul fapt ca au pareri dar n-au tupeul sa si le asume, le e usor sa scrie ce vor si in ce termeni vor, pentru ca apoi, cand te intalnesti cu ei pe strada, sa-ti zambeasca frumos. Voi, cei care puneti astfel de comentarii, ascundeti-va in continuare in spatele monitorului, pentru ca asa veti ramane, niste necunoscuti fara personalitate, niste ip-uri care posteaza pe bloguri.

La sfarsit de saptamana...

Si, dupa o saptamana stresanta, in care v-ati ars creierii de la caldura dar mai ales de la munca, a venit veekendul, a venit momentul sa va relaxati...Nu stim inca ce facem in weekend, analizam variantele de distractie, ne verificam bugetul, ne sunam prietenii...Pana una alta, cred ca va puteti clati ochii si creierele (in special baietii) cu un clip pe care mi l-a trimis si mie Andrei...

Simian Mobile Disco - Hustler UK

De ce nu-l regretam pe Sabau?

Ioan Ovidiu Sabau s-a despartit astazi de Gloria Bistrita, dupa patru ani de zile la carma echipei. O decizie previzibila, o decizie anticipata de ceva vreme de chibitii din lumea fotbalului bistritean. O despartire seaca, la fel cum a fost si cariera lui Sabau la Gloria, la fel cum a fost jocul echipei in ultimii patru ani. Ar fi nedrept sa spun ca n-a facut nimic pentru Gloria, desi impresia generala asta e. Poate a incercat, poate nu i-a reusit, poate nu e (inca) antrenor...Sincer nu ma prea intereseaza in momentul de fata. Ce-mi va ramane probabil in minte din aceasta plecare a lui Sabau va fi o replica. "Da` foarte bine, duca-se!!", mi-a spus tata, unul dintre suporterii Gloriei care nu cred ca a ratat vreun meci al echipei. Si care spera, ca si mine, ca dupa patru ani de seceta, sa vada fotbal la Bistrita...

Indiferenta bistritenilor fata de Biserica Evanghelica

S-a implinit un an de cand un puternic incendiu a mistuit turnul Bisericii Evanghelice din Bistrita. Nu mai conteaza acum cuvintele emotionante nici descrierile care sa ne trezeasca sentimente. S-a intamplat...si o stie toata Romania. La un an de la evenimentul care a intors cu susu-n jos un oras adormit, plictisit si linistit, Primaria a tinut un concert de cantece religioase. Pe scurt, primarul a adunat corurile cultelor si le-a urcat pe o scena pe pietonal. Concertul, emotionant pentru cine a stat sa-l asculte. Dar oare a stat cineva? Aveam in minte, in aceasta seara, imaginea din urma cu un an de zile, cand bistritenii veniti cu miile se imbranceau, se impingeau pentru a vedea mai bine dezastrul. Mii de poze si filmari au fost facute de lumea prezenta acolo. Apoi, subiectul a fost disecat de presa, intors pe toate partile. Au aparut declaratii, promisiuni ca se va reface biserica.



A trecut, parca pe nesimtite, un an. Acum, schele de metal mascheaza turnul schingiuit de flacari si primarul ne promite ca in 2013 vom vedea o Biserica Evanghelica noua. Sa-l credem, sa nu-l credem? Greu de spus...Trist e insa faptul ca astazi, cand s-a comemorat un an de la tragicul eveniment, doar un palc de oameni, in mare parte apartinatori ai cultelor religioase, au fost prezenti pe pietonal. Gustul meu, ca bistritean si ca ziarist care am fost prezent acum un an in mijlocul evenimentelor, este unul amar. Am ajuns la concluzia ca poate bistritenilor nu le pasa atat de mult de faptul ca a ars biserica, ca poate nu au suferit atat de mult in 11 iunie 2008, ca poate probleme lor sunt mai importante decat faptul ca a ars un turn.



Am ajuns la concluzia ca au fost prezenti atunci, sa fie partasi la un spectacol grotesc ce a facut istorie si inconjurul lumii, au fost prezenti atunci sa-i injure pe pompierii ce se luptau cu flacarile si sa se minuneze cand a cazut turnul. Apoi, s-au intors acasa si si-au pierdut incet-incet interesul pentru subiect. Probabil putini dintre ei au donat 1,2,3 sau mai stiu eu cati euro in conturile deschise, probabil putini dintre ei au facut ceva pentru reconstructia simbolului. Si vazand acum lipsa de interes pentru Biserica, imi exprim, cu greata, aceeasi parere pe care mi-am exprimat-o in urma cu un an: ne meritam soarta.

Dreptul la replica: De ce blog?

Dreptul la replica: De ce blog?

De ce blog?

Pentru ca este cea mai usoara cale sa-ti spui parerile, pentru ca uneori imi vine cheful sa scriu tot felul de prostii, pentru ca sunt curios cum voi fi injurat pe blog :P...nu stiu daca voi posta in fiecare zi, nu vreau neaparat sa fac trafic...ce-o sa iasa, vom vedea:P