Câteva ore am stat, în această seară, la Zilele Becleanului. Atmosfera şi evenimentul în sine m-a dezgustat. În aceeaşi piaţă, beclenarii şi nu numai, s-au adunat la sărbătoarea oraşului lor. Mirosul infect de hamsii, mici şi tot felul de prăjeli îţi întoarce, după câteva minute de stat la una din mesele jegoase şi lipicioase, stomacul pe dos. La asta se mai adaugă ţăranii veniţi şi ei la o bere, care se şterg cu mâneca după ce înfulecă în grabă doi mici.
În timp ce mă scârbesc gradat de imaginea din faţa ochilor, un boschetar face poze într-una, cu un aparat de plastic, de jucărie. În drum spre scenă, zăresc un grup de trei ţigănci, cu rochii înflorate şi cu berea în mână, binedispuse de un gabor mustăcios, cu pălărie...Apoi, aud versurile Celiei, o pipiţă cu rochie scurtă şi cu doi dansatori cu nume de animale, Dumbo şi Şoarecele. Urmează Laurenţiu Duţă şi isteria copilelor din primul rând...În plan secund, tarabele comercianţilor aleşi după culoarea pielii şi după apelativul „mâncaţi-aş”, încearcă să-ţi vândă un lănţâşor, „că brăţară e bonus, patroane”...
Dacă aşa se aniversează 774 de ani de la atestarea documentară a unui oraş, atunci vorba brunetei de pe scenă, mai bine „trag aer în piept, mă îndepărtez încet...”
Un comentariu:
mda... hamsii... si un Gusti foarte ocupat sa stea la o poveste...
oricum.. in cele 5 minute petrecute la zilele Becleanului mi-am pus o singura intrebare....de cand plm are Becleanul atatia oameni??? cred k de cand e primar Nicu a inceput sa cultive taranoi pe camp
Trimiteți un comentariu